Voua,

Va reamintiti omul acela din mine care avea neaparat nevoia sa se schimbe? Acum nu mai am nevoie de schimbarea aceea, de adaptarea la mediu care sa am ajute se supravietuieasc. Acum ma zbat vertiginos, din forte pe care sper sa le acaparez. Nu stiu ce parere o sa mai am maine, dar acum am o criza de constiinta care ma zgarie grav, pentru ca inca mai am un copil in mine care trebuie indrumat.

Nu am crezut niciodata ca trecerea asta o sa fie usoara, si ca adevaratele calitati poti fi copiate sau pur si simplu imprumutate. Cred cu tarie ca o calitate se poate dobandi numai prin propria experianta si propriile incercari, si astfel va si adanc implementata inauntrul nostru. Si astfel o lectie va fii bine invatata numai cand o experimentezi de unul singur.

Am o constiinta care ma omoara de fiecare data cand gresesc si care nu ma lasa sa dorm atunci cand imi incalc principiile. Si mi-e greu sa mai fiu copil intr-un mediu in care vreau sa ma dezvolt, mi-e greu sa ma destind intr-o situatie in care nu am nimic de spus. Mi-e greu pentru ca am stat prea mult pe bara, si nu m-a tras nimeni de urechi atunci cand era nevoie, iar acum platesc cu varf si indesat pentru comoditatea mea de-a lungul timpului, si pentru indiferenta cu care am privit devotamentul unor persoane in diferite activitati.

Oricum, din greseli invatam (desi la mine experiana este intarziata pentru ca din pacate s-a intamplat sa fiu eu cazul special).

Scuzele au fost adresate. Faptul ca inca ma simt prost nu stiu cat intereseaza persoanele carora le-am stricat o seara care a inceput bine.

Cu parere de rau,

Cristina.

Advertisement