Some things are better left unsaid… Are they?

Nu ma uit la poza asta ca sa vad ca exista probleme mult mai mari, ma uit doar ca sa-mi reaminteasca faptul ca drama mea nu e cea mai mare din lume… Asa promit ca o sa incerc sa ma simt bine si sa trec peste toate frustrarile mele si complexele de inferioritate, peste toate noptile in care am stat acasa si am plans in timp ce restul se distra prin diferite locatii. Sambata o sa ma prefac ca toate astea nu exista, si o sa o sa continui ca ma prefac pana intr-un final cand poate o sa ma vindec de gelozie, zgarcenie si invidie, pana cand o sa realizez ca lumea exista si fara mine, si nu pot sa le cer prietolor mei sa nu continue afterpartyul de la ziua mea fara sarbatorit. Si o sa promit ca acum chiar nu o sa stau sa mai jelesc, ca iar ma tine cineva aici si timpul trece fara mine. An old friend once said to me that if you really want something, you’ll work your way out to it. Recunosc faptul ca e vina mea ca sunt foarte incapatanata si ca nu imi convine nimic, dar nici nu fac ceva in privinta asta. Let’s consider this a slight beginning… Asta pentru ca maninc mereu rahat si-mi vorbesc despre libertate, in timp ce anumite conjuncturi ma strang pe la solduri si imi varsa slanina afara. Vorbesc despre cat de mult urasc o anumita persoana, fara sa realizez ca mi-a implementat inconstient toate trasaturile sale urate pentru ca altfel n-a stiut sa ma creasca.

Si da, daca va intrebati, voi, sa stiti ca nu mi-e asa de usor sa ma lupt cu realitatea, in timp ce eu imi doresc cu totul si cu totul altceva.

Mai sincer si mai pe sleau de atat nu stiu daca exista. Si cu ocazia asta imi cer si scuzele de rigoare, voua.

Advertisement