Dragule,
February 12, 2011
imi place sa spun exact ceea ce simt. chiar daca in unele momente par niste copilarii. intelege ca nu iti pot raspunde intotdeauna ceea ce vrei sa auzi. poate ca imi place cum ti se umfla venele de fiecare daca cand te enervezi sau cand ma certi, si atunci cand tin sa-ti reamintesc faptul asta, te uiti prin mine cu ochii incarcati de goluri si bolborosesti de ciuda. dar cateodata chiar incepi sa razi. si asta imi reaminteste cat de multa nevoie ai de mine, iar eu imi dau seama ca am si eu ceva special, al meu, care ma diferentiaza de ceilalti. si cevaul asta ma multumeste si ma impaca, ca si cum am facut 7 lucruri bune toate intr-o zi, despre care imi voi aduce aminte a doua zi si care imi vor reaminti ca in momentele critice am puterea sa fiu eu, si sa te multumesc si pe tine.
si pana data viitoare ar trebui sa razi mai des, mai ales atunci cand simti nevoia. la fel cum ar trebui sa tipi sau sa alergi atunci cand simti nevoia. Simti nevoia pentru ca asta iti cere coprul tau. Si corpul e un lucru foarte interesant. Exact ca atunci cand simti nevoia sa vomiti ca ai mancat ceva ce nu-ti prieste…. corpului da-i ceea ce-ti cere si va functiona mai bine si tu vei fii mai fericit. Nu va exista dependenta in cazul asta, pentru ca atunci cand va fi plin de sine, va simti nevoia de odihna. Si odihneste-te atunci cand esti obosit, chiar daca ai treaba. Nimic nu poate fi rezolvat sub presiunea impulsurilor negative pe care ti le cere corpul. Si dragul meu, crede-ma ca sigur nu vrei sa-ti impusti seful atunci cand asta iti cere corpul tau. Nu vrei sa arunci cu televizorul de pamant atunci cand nu merge. Si in niciun caz nu vrei sa ma strangi de gat atunci cand nu iti iau in seama frustrarile si iti raspund ca iti sclipesc ochii cand te enervezi.
dragule, nu ti-am promis soarele si luna atunci cand ti-am spus ca te iubesc. doar mi-am propus sa simt tot ce se poate simti alaturi de tine pentru ca ma desparti intr-o mie.



February 16, 2011 at 20:58
Nu am crezut ca o sa poti scrie vreodata un articol de genu’ asta.Nu am crezut nu pentru ca nu a-i fi instare,ci pentru ca tu [cristina pe care o cunosc eu],mi-ai aratat intotdeauna cat de greu e sa spui ceea ce simti.Se pare ca atunci cand scri e mai usor… Imi place articolul tau.Te simt schimbata.:)
Tschuss!